Mărturiile de mai jos sunt contribuții ale membrilor comunității Dreapta Credință. Ele nu sunt spectaculoase în sens uman — sunt reale. Și tocmai aceasta este valoarea lor: dovedesc că harul lui Dumnezeu lucrează în viețile obișnuite, nu doar în viețile sfinților canonizați.
„Am petrecut ani de zile considerând că credința este pentru oameni slabi. Criza din căsnicia mea m-a adus la genunchi — literal. Spovedania aceea, prima din viața mea ca adult, a fost momentul în care am început să devin bărbatul pe care familia mea îl merita."
„Eram pregătită să avortez — eram singuratică, speriată și convinsă că nu am altă opțiune. O prietenă m-a dus la un centru de consiliere creștin. Astăzi fiul meu are patru ani și nu există o zi în care să nu mulțumesc lui Dumnezeu pentru acea prietenă și pentru curajul ei de a vorbi."
„Afacerea mea se construia pe compromisuri mărunte care deveneau tot mai mari. Am decis să fac afaceri cu frica de Dumnezeu, chiar dacă asta însemna să pierd contracte. Am pierdut câteva. Dar am câștigat liniștea conștiinței și respectul partenerilor care au rămas."
„Douăzeci de ani de medicină te pot face cinic sau te pot face să te minunezi mai profund. Eu am ales mirarea. Am văzut vindecări pe care nu le pot explica prin protocoalele știute. Credința mea și profesia mea nu sunt în conflict — se completează și se luminează reciproc."
„La facultate ești bombardat constant cu relativism și cu ideea că credința este pentru cei needucați. Am căutat răspunsuri și am găsit o tradiție intelectuală creștină mai bogată decât tot ce mi se oferise în campus. Acum fac parte dintr-un grup de studenți credincioși. Nu suntem singuri și nu suntem câțiva."
„Soțul meu a murit acum trei ani. Credeam că nu voi trece peste asta. Comunitatea parohiei noastre m-a ținut în viață — nu metaforic, literal. Au venit zilnic, au stat, au adus mâncare, au rugat împreună cu mine. Am înțeles atunci cu toată ființa că Biserica nu este o clădire."
„Lucrez de acasă de patru ani. Izolarea poate fi devastatoare fără să îți dai seama. Grupul de bărbați creștini din comunitatea noastră a devenit ancora mea săptămânală — ne întâlnim, vorbim serios, ne responsabilizăm unii pe alții. Nu știam că am nevoie de asta până nu am găsit-o."
„Am patru copii și oamenii mă privesc uneori ca și cum aș fi dintr-o altă lume. Da, e greu. Da, e haotic uneori. Și da, e cea mai frumoasă alegere a vieții mele. Fiecare copil este o dovadă vie că Dumnezeu are încredere în noi mai mult decât avem noi în noi înșine."
Împărtășește și tu mărturisirea ta
Dacă ai o experiență de credință pe care dorești să o oferi comunității, ne poți scrie oricând. Mărturiile sunt citite cu atenție și publicate cu acordul explicit al autorului. Identitatea poate fi complet anonimizată la cerere.
Trimite mărturisirea →Povești de convertire →